?

Intunericul serii s-a lasat peste Parisul inganfat. Totul era pustiu,pe strazi,prin parcuri,prin magazine, doar luminile felinarelor si lumina ce se reflecta din ferestrele oamenilor...doar ele imi erau tovarase de drum. Ramasesm singura intr-un oras atat de mare. Deja se facuse frig....si eu n-aveam unde sa dorm. Ma gandeam sa merg in parc...dar nu e prea confortabil...asa ca am pornit in cautarea unei case parasite,un pod....sau ceva de genu'. Dupa vreo ora de mers,cred ca ajunsesem undeva pe la peliferia Parisului. Era o mizerie de nedescris.....nu puteam sa cred ca sub stralucirea Eiffelului se ascundea o asemenea saracie. Stiam ca acolo am sa-mi gasesc un adapost, si asa a fost...in cateva clipe m-am pomenit intr-o cocioaba mizera gata sa cada. Am intrat acolo cu o oarecare retinere. Era plin de panze de paianjen si colcaia de lemne si gunoaie. In mijlocul podelei era o gaura destul de mare prin care nu se vedea decat bezna. Era clar ca sub casa aia...mai era o incapere...dar nu eram prea curioasa,tot ce vroiam in momentul ala era sa dorm. Intr-un colt era o masa mica,pe care era asezata o poza ce infatisa o fata...cred ca avea vreo 14-15 ani. Dar nu era din epoca noastra. Era imbracata intr-o rochie lunga si purta o palarie oribila. Ma rog...nu asta era treaba mea acuma,asa ca am luat poza,am dat-o la o parte,mi-am scos din ghiozdan patura si am asezat-o pe masa. M-am asezat pe patura cu gandul sa dorm,eram foarte obosita. Insa cum am pus capul pe masa...s-a deschis fereastra. M-am ridicat,am inchis-o, si m-am asezat din nou la loc. Dupa doua secunde au inceput sa cada lemnele. Un fior rece mi-a trecut pe spate. Am inteles ca nu voi putea sa dorm aici, asa ca am strans patura,am pus-o in ghiozdan,si m-am indreptat spre usa cu gandul sa-mi gasesc alt culcus...mai ospitalier. Am pus mana pe clanta,dar mi-am retras-o imediat cu scarba cand am observat ca era plina cu o substanta gelatinoasa. Am incercat sa deschid usa..dar era incuiata. Stiam ca ceva nu e in regula,eu nu incuiasem usa..ptr ca nici maracr n-aveam cheie. M-am gandit ca daca stau linistita, acel cineva ce ma incuiase,imi va da drumu'....stiam din filme ca deobicei criminalilor le place sa te vada speriat...si disperat. M-am asezat frumos cu fundu' pe masa si am asteptat. Dupa vreo 5-10 minute...masa a inceput sa se cutremure...si din gaura din podea au inceput sa iasa 8 omuleti..sau mai bine zis monstruleti. Erau mici cat un deget...dar foarte infricosatori,aveau o privire patrunzatoare si foarte rea . Se apropiau incet de mine....eu incremenisem intr-un colt,privindu-i....sporovaiau ceva de neinteles. Am inceput sa fug printre lemnele acelea putrezite...ei dupa mine...am tinut-o tot asa vreo ora...pana cand m-au inconjurat. M-au prins, m-au legat c-o sfoara,si m-au aruncat intr-un sifonier vechi. Am inceput sa ma zbat,pana cand am reusit sa desfac sfoara. Am iesit din sifonier....si am vazut ceea ce nu puteam sa-mi imaginez vreodata...eram sus...in varful Eiffelului...avand la picioare Parisul. Nu stiam ce fusese toata aventura mea de azi noapte. Unde disparusera monstruletii aia....casa...sifonierul...poza...eram confuza...dar stiam ca am scapat. Mi-am dat seama ca orice creatura oricat de mica e...poate invinge unu' mare...si mi-am dat seama ca numai trebuie sa cutreier lumea de una singura... Poate ca totul a fost un vis..si daca totul a fost un vis inseamna ca visele sunt foarte obositoare...si de maine n-am sa mai visez....dar...