Ganduri

As vrea sa ma lasi sa te ating
Atat de fin incat sa tremuri- sa ma lasi sa te simt
Inchide ochii, ai curaj
Voi bea picatura care-ti trece pe obraji, Vei uita
Ascunde-ma in tine
Ascunde-ma de mine si de tot ce am fost
Da-mi o alta viata,
Ridica-ma de jos
Si ajuta-ma sa merg, s-alerg

Ganduri cad pe randuri de scris
Te simt parca te si aud,
As sta si parca as vrea sa fug,
Sa ma ascund de ganduri
Doar tu stii ca poti sa ma iei
Sau sa ma lasi...
... pe ganduri

Da-mi cuvinte sa-ti vorbesc
Da-mi lumina sa te caut,
Sa nu ma ratacesc
Stinge-ma cu lacrimi,
Aprinde-ma cu patimi si ascunde-ma iar
Da-mi o alta viata
Ridica-ma de jos
Si ajuta-ma sa merg, s-alerg


Ganduri cad pe randuri de scris
Te simt parca te si aud,
As sta si parca as vrea sa fug,
Sa ma ascund de ganduri
Doar tu stii ca poti sa ma iei
Sau sa ma lasi...

Cand ploua pe umerii mei,
Fiecare te roaga sa-l iei pentru tine
Ploua si din ochii mei
Nu am haine de ploaie,
Vino sa ma iei !!
Si da-mi soare, vreau sa ma topesc
Hai, da-mi soare, sau...


Ganduri cad pe randuri de scris
Te simt parca te si aud,
As sta si parca as vrea sa fug,
Sa ma ascund de ganduri
Doar tu stii ca poti sa ma iei
Sau sa ma lasi... pe gandurï

De ce?

10 de intrebari retorice care iti explica de ce sunt eu asa cum sunt:

1. de ce sa fim egali?
   
2. de ce sa sa nu iubesc in felu' meu?
   
3. de ce sa umblu cu o copie fidela dupa mine?
4. de ce sa nu atrag atentia prin ceea ce sunt eu,nu prin ceea ce esti tu?
5. de ce sa nu ma distrez in felu' meu ?
6. de ce sa fac tot ce spun ei?
7. de ce sa te cred pe cuvant?
8. de ce sa nu visez in felu' meu?
9. de ce sa nu gandesc cum gandesc eu?
10. de ce sa nu fiu eu?
    
    
    

Incep sa pierd

Imi auzi din departare cantecul tacut
Nu stiu daca doare sau e mult mai mult decat atat
M-am pierdut de tine si incerc sa te gasesc
Ma ascund de mine fiindca stiu ca iar o sa gresesc
Cantecul acesta e un felinar aprins
Arde-n intuneric pentru oameni vii cu suflet stins
Am crezut ca e de-ajuns sa cer, si voi avea
Nu stiam ca trebuia intai sa pierd ca sa-nteleg

Ce aveam in fata mea
Nu vedeam din vina mea
Si acum incep sa pierd..
Incep sa pierd

Ratacesc aiurea printre zeci de amintiri
Fiecare soapta e inceputul unei vechi iubiri
De la viata am invatat sa cer mereu mai mult
Fara sa-mi dau seama ca-mï era de-ajuns sa te ascult



[ vita de vie-incep sa pierd]

Tu si el

Tu te uiti in ochii lui....si refuzi sa recunosti ca il iubesti
Spui ca e un copil...dar nu poti sa nu te gandesti la el
Intrebare:
De ce?
Raspuns:
Ptr ca il iubesti.
Dar tu: NU...e un copil....care glumeste din orice....si nu stie ce inseamna sa iubesti.
Esti mai acra decat o lamaie si spui ca-l urasti.
Te iei dupa aparente....si nu vrei sa recunosti ca esti doar a lui.
Nu vrei sa-i dai atentie,te uiti la el doar pe ascuns.
Pana intr-o zi cand iti dai seama ca il iubesti cu adevarat.
Si incepi sa te uiti in ochii lui.
Dar e prea tarziu.
El priveste acum spre alta.
Tu te ineci in lacrimi.
Spui ca esti o proasta....
Dar n-ai ce sa faci.
L-ai pierdut.
:|
:|
:|

Oare............?

Alergam agitata pe strada. Ploua cu galeata,eu n-aveam umbrela si eram fleasca. Toata lumea se uita la mine ciudat. Habar n-aveam de ce...dar nici nu prea-mi pasa. Tot ce ma presa in momentul acela, era faptul ca am intarziat la scoala. Era deja si un sfert,iar eu deabia ajunsesem in statie,ca sa fiu mai explicita eram la un kilometru de scoala.
Pe la si jumate,ajunsesem si eu,victorioasa la scoala. Ura! Mi-am tras rasuflarea,si am impins poarta scolii,ca sa intru. Era incuiat. Am inceput sa injur gardianul,elevii,profesorii,animalele salbatice,animalele domestice,scriitorii,insectele,guvernul....mai bine zis, intr-un cuvant: lumea. Inca mai ploua,iar eu stateam zgribulita in fata portii asteptand o minune: cineva sa treaca pe langa mine si sa-mi deschida.
Dupa o jumatate de ora, gardianul m-a observat. Uau! Minune! Mi-a deschis poarta,iar eu am intrat in scoala. Eram fleasca.Din fiecare suvita din parul meu curgeau siroaie de apa,care bineinteles imi udau hainele,deja ude. Din haine,curgeau la fel siroaie de apa,care picurau incet pe cimentul de pe coridoare. Ziceai ca acu am iesit din baie. In urma mea,vreo 2-3 natange alunecau pe apa lasata de mine. In mod normal,eu eram prima care radea,acum insa,ma preocupa altceva: faptul ca intarziasem,ca eram uda,si ca intreaga scoala se holba la mine ca la felu' 14.
Sa trecem peste asta. Am ajuns,sus in clasa. Am deschis usa incet,dar cand eram si eu pregatita sa-mi salut colegii,am observat stupefiata,ca "minunatii" mei prieteni nu erau in clasa. Plina de nervi am inceput iar sa injur, gardianul ( care de data asta n-avea nicio vina) elevii,profesorii,animalele salbatice,animalele domestice,scriitorii,insectele,guvernul....mai bine zis, intr-un cuvant: lumea. [ deobicei nu stiu cand sa ma opresc...asta mi-e defectul :D ]
Am fugit spre administratoare,care deobicei stie tot. Este o femeie batrana si rautacioasa,care s-a nascut cu tigara in gura. Are niste dinti stricati ( datorita tutunului,bineinteles) si un par slinos. Bleac! >:P.......ma rog. Am intrebat-o daca stie unde este toata lumea. Iar ea mi-a raspuns nonsalanta, ca toate clasele a 6-a si a 7-a nu fac azi ore.
OMFG!!!
Mie de ce nu mi-a spus nimeni???? Am luat primu' autobuz, si am plecat spre casa. Toata chestia asta m-a obosit pana peste cap,asa ca m-am tolanit in pat si m-am culcat cu gandul ca intr-o zi ma voi razbuna.... :> >:)

va iubesc

Cu fiecare zi ce trece...imi dau seama ca prietenii vin si pleaca. Desi azi spui ca niciodata nu te vei desparti de ei,maine iti dai seama ca totul a trecut. Ei te-au uitat, iar tu i-ai aruncat undeva in inima ta..si la fel ca ei...i-ai uitat acolo. Iti faci alti prieteni mai mari,mai tari..cu care te distrezi mai bine...dar seara cand te duci la culcare, de acolo,din inima ta se aud voci. Si iti pui tot felu de intrebari:" Ce naiba se aude? Doar sunt singura in casa... Sau....poate casa e bantuita...sau cine stie poate un hot..." ,dar nu iti pui o singura intrebare: "Pe cine am uitat acolo...in inima mea? "Si noaptea,in vis..ei, fostii tai prieteni iti fac un semn...iti fac cu mana,iar tu te trezesti speriat....si te intrebi : "De ce v-am uitat? De ce nu va mai tin minte chipul,privirea,zambetul? De ce? " Insa raspunsul e acolo....in inima ta, si poate ca intr-o zi, cand o sa ajungi la locurile pe care tu si prietenii tai le iubeati,cand o sa asculti melodia pe care voi o fredonati mereu, o sa-ti aduci aminte povestea voastra si o sa intelegi,intr-un final, ca totul s-a intamplat intamplator .