Cel dintai vis....

I
Fata isi trase rasuflarea si incepu sa caute cu privirea padurea din care plecase. Ochii rosii,plin de lacrimi zambeau trist. Stia ca pierduse totul si nimic nu va mai fii cum era. Cazu in genunchi si incepu sa-si blesteme zilele! Nu stia ce se intamplase,nu stia ce sa creada...era oare adevarat? Oare tot ritualul acela era real?
Cu doua clipe inainte, fata se adancea in propriile vise si ganduri! Se afla intr-o padure intunecata si in acelasi timp luminata. Copila se avanta usor printre copacii batrani ,privea cerul cenusiu,si asculta ciorile batrane ce croncaneau intr-un cor lugubru!
Ajunse intr-un luminis.....o lumina albastra..o lumina a lunii...o lumina stranie, ce se aseza usor deasupra fetei. Razele vesele ale lunii se jucau prin parul ei negru. Chipul alb si palid emana o usoara teama.
Copila privi copacii. Erau uscati...erau negri,cenusii..gri..parca arsi de timp..Printre trunchiurile groase ale arborilor,intr-un colt desprins parca dintr-un alt timp...., un buchet de trandafiri negrii priveau amenintator fata. Aceasta se apropie tiptil,sedusa de negrul si intunecimea acelori flori! Privi cu teama acel buchet, apoi cu indrazneala, isi apropie mana de tulpinita unui trandafir si cu furie,rupse o floare. Dar spinii patrunsera in carnea fetei si inveninara chipul,ochii si sufletul acesteia. Pe mana alba, se prelingea sangele rosu ...... Numai putea da timpul inapoi... era prinsa intr-un mistic sacru din care numai putea scapa.......Se adancea in propriile ganduri si vise,incerca sa-si gaseasca linistea...dar nu putea scapa......era captiva in lumina ochilor....era captiva in singurul ei vis...Cel dintai vis....un vis etern......
....va urma... :)

Anastasia
21.03.2009